Vita:Pénzverés a török hódoltság alatt
Új téma nyitásaRománból lefordítandó[szerkesztés]
5. Mudava, eyâlet-ul Timişoara, astăzi Moldova Veche, jud. Caraş-Severin. Este unicul atelier otoman situat la Nord de Dunăre, pe teritoriul Ţărilor Române. Mudava a fost capitala sancakbeyliğului cu acelaşi nume şi a aparţinut vilâyetului de Timişoara, constituit la 1552 şi aflat sub dominaţie otomană directă până în 1716/1718 [Nicolae 2000, p. 1279; Veliman 1985, p. 411]. Atelierul era situat in apropiere de cel de la Kuçayna ele fiind despărţite doar de Dunăre şi probabil utilizau aceeaşi sursă de minereu şi ar fi putut funcţiona la Mudava din momentul intrării în stăpânire otomană şi până la moartea sultanului Süleyman I, căci nu se cunosc piese de pe timpul altor sultani. Dimpotrivă, în anul 1572 Selim II refuză cererii defterdarului de a deschide (a redeschide) monetărie la Mudava, invocând dificultăţile existente în stăpânirea monetăriilor centrale, dar cu atât mai mult a celor de la margine [Nicolae, Păunescu 1996, p. 132; Mehmed 1976, p. 113-114, nr. 121]. Piesele ce poartă numele atelierului Mudava reprezintă emisiuni din grupa a III-a a sultanului Süleyman I, situată în perioada 1555-1566. Numismatul sârb Slobodan Srećković, invocând surse otomane, consideră că atelierul a fost inaugurat probabil în 968 H (1560-1561) şi că monetăria a fost arendată lui Haji Mehmed care a fost primul şef al fortăreţei de la Ostrovica [Srećković 2003, p. 130]. Numismaţi români însă consideră că Mudava a bătut piese doar în ultimul an de domnie a lui Süleyman I, la 1566, acesta fiind un atelier de campanie, deschis în zonă pentru satisfacerea necesităţilor financiare ale Porţii legate de campania de la Szigetvar, campanie condusă personal de sultan, iar curmarea bruscă a vieţii sultanului explică raritatea acestor emisiuni [Nicolae, Păunescu 1996, p. 132]. Contribuţiile din ultimii ani, pe lângă propunerile de datare a producţiei de Mudava, au adus completări referitoare la tipologia asprilor, descoperirile monetare demonstrând existenţa tuturor variantelor cunoscute (Srećković H, J, I, J1) a pieselor din grupa a III-a [Nicolae 2000, p. 1279]. În afară de aspri, la Mudava s-au bătut şi emisiuni de aur. Pe teritoriul Ţărilor Române nu s-au găsit până acum altâni de Mudava, aceştia fiind menţionaţi doar în colecţii particulare [Pere 1968, p. 112, nr. 183; Srećković 2002, p. 160]. 19 Numele atelierului apare scris pe monede în trei variante, care atestă deosebiri similare cu cele de Novabırda, adică legate de poziţia literelor elif şi he şi care sugerează variante de pronunţare [Nicolae 2000, p. 1279]. Aspri fabricaţi la Mudava au fost atestaţi în mai multe tezaure descoperite in Ţările Române şi în imperiu. Aceştia au fost înregistraţi în tezaurele de la Arsura, jud. Vaslui, România [Stancu 1996, p. 173-190] în număr de 6 exemplare, la Băleşti, com. Deleşti, jud. Vaslui (tezaur inedit în colecţia Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti) şi Topala, com Cenac, r. Cimişlia [Boldureanu, Niculiţă, Nicolae 2003, p. 189-199], câte 4 monede; în tezaurele de la Oneşti, r. Hânceşti [Tezaure Chişinău, p. 23, nr. 6], Bălăbăneşti, r. Criuleni [Tezaure Chişinău, p. 41, nr. 15] şi raionul Rezina passim [Boldureanu, Tabuică, Nicolae 2001, p. 162-163] se conţin câte 2 exemplare, iar cele descoperite la Brătuşeni, r. Edineţ [Niculiţă, Nicolae 1993, p. 299-305], Stahnaia, r. Rezina, Leuşeni-Cărpineni, r. Hânceşti [Tezaure Chişinău, p. 17-18, nr.2 şi p. 19-20, nr. 5] şi Echimăuţi, r. Rezina [Boldureanu, Niculiţă 2002, p. 199], conţin câte un aspru. Aspri bătuţi în acest atelier au fost observaţi şi în tezaurul de la Radu Vodă din Valahia (2 exemplare), dar şi în imperiu, într-un tezaur descoperit, la Šetonja, în Serbia (6 exemplare) [Radić, Nicolae, Srećković 1996, p. 129].